Cetatean’s Weblog

Cum sa alegi cand ti se ofera o singura alternativa, cealalta fiind statul pe margine? Intr-un monopol intelectual si cultural de dreapta suprapus pe o masa larga care merge catre stanga cum sa te manifesti public altfel decat creandu-ti propriile alternative sau plecand din tara. Statul pe margine nu mai este o alternativa iar daca toti sunt la fel care este diferenta in a-l sustine pe unul sau pe celalalt?

Avem nevoie de alternative. Avem nevoie de a sustine programe, de a le inventa sau de a le imprumuta din alte parti chiar daca la inceput vor fi incadrate in legendarele forme fara fond. Avem nevoie de proiecte pentru ca majoritatea proiectelor care le primit acum n-au trecut printr-o dezbatere publica, n-au fost combatute intr-o dezbatere de idei ci si-au gasit sfarsitul in practica.

Pentru a alege e nevoie de optiuni. Pentru generatia asta (nu-mi place sa folosesc termenul de generatie fiindca implica un tel comun) nu ducerea proiectelor la bun sfarsit ar trebui sa fie tinta, ci oferirea de alternative pentru ca alegerile sa existe in mod real.

Cum arata lumea? Pe verticala sau pe orizontala? Cat vedem din ea? Impartita arbitrar in bucati inteligibile, vazuta prin ecranul unor aparate cu ghidaj de satelit e ea mai reala decat era acum 200 de ani? Am lasat orientarea in spatiu unor masini, unor roboti conectati la o retea de inteligenta geografica artificiala si facem dupa 200 de metri la stanga apoi la stanga pentru ca asa ni se spune. Legati invizibil de maini si de picioare si convinsi tot timpul de incapacitatea noastra de a ne descurca singuri am pierdut orice vointa de a ne gadila simturile pentru a cunoaste. Ne multumim a replica ce iese din difuzorul unui GPS atasat de bordul masinii satisfacuti ca am scos-o pe nevasta din functiune (pastrator al hartii si iesitor cu capul pe geam pentru a pune penibila intrebare, ma scuzati care este drumul spre Voinesti).

Exista o valoare si in a fi pierduti, pentru ca acolo ne gasim, acolo ne confruntam cu natura si iesim invingatori chiar daca numai din cauza zambetului nevestei iesita pe geamul masinii…

Dependenta de inteligenta artificiala ne face mai prosti asa cum si inventiile astea au fost facute pentru … prosti.

I’m stranded at the edge of the world
It’s a world I don’t know
Got no where to go
Feels like I’m stranded

And I’m stranded between that ol’ devil and the deep blue sea
And nobody’s gonna tell me, tell me what, what time it is

Everyday, everyday, it’s hustle, hustle time, hustle time
Everyday and every way, one more, one more mountain to climb

It’s leaving me stranded
In my own little island
With my eyes open wide
But I’m feeling stranded

Every, every, everyday, it’s hustle time
Every way, one more mountain to climb

I’m stranded between the devil and the deep blue sea
There ain’t no where else to be
‘Cept right here and I’m stranded

(van morrison, stranded)

Republicanii au nominalizat pentru cursa electorala din toamna una din vocile cele mai democrate ale partidului. NY Times scria in fluxul de stiri - in conditiile in care opozitia partidului republican nu are o voce ci, in lipsa consensului, o multitudine de voci, NYT fiind una din ele - ca dupa ce a pierdut nominalizarea pentru cursa prezidentiala in fata lui Bush, McCain a luat in considerare chiar o schimbare de partid. Ca republicanii nu sunt foarte incantati de asta - doar sa privesti la modul in care se insinueaza din ce in ce mai puternic numele lui Rice ca si vice presedinte - McCain Rice (o femeie neagra - sa contraatace valul schimbarii adus de cei doi candidati democrati la nominalizarea pentru presedentie - o femeie si un barbat negru). Republicanii nu au ce face si trebuie sa accepte un astfel de compromis al moderatilor pentru ca nivelul de anti Bush in America este ingrijorator si sansele republicanilor pentru a castiga fotoliul prezedential sunt mici.

E randul democratilor sa faca la fel si sa nominalizeze pe cel mai republican dintre democrati. O astept pe Hillary. Obama este complet nepregatit pentru afacerea asta. Iar electoratul negru nu va abandona partidul democrat oricine va fi nominalizat.

O astept pe Hillary nu pentru ca este femeie. Chiar ma enerveaza momentul in care a cedat si a acceptat sa fie prezentata ca o femeie candidat. De fapt nu o astept pe Hillary o astept pe Madeleine Korbel Albright. Asta as vrea sa fie Hillary… Asta sper sa fie

Trebuie sa verific ce inseamna “a lua numele Domnului in desert”… A-L folosi degeaba? A-L alatura la actiuni ale noastre care nu au nici o legatura, sau putina legatura cu El? Si cine urmareste cum este folosit Numele lui Dumnezeu? Inteleg ca limbajul vulgar este cenzurat de CNA, administratia statului cenzureaza actele de violenta impotriva diferitelor grupuri. Nu astept ca statul sa se autosesizeze cand Numele Lui Dumnezeu este luat in desert, nu suntem Israel, Iran sau mai stiu eu ce alta zona cu lege religioasa ca lege a statului. Dar avem institutii religioase al caror Dumnezeu este imprumutat de unul sau de altul in desertul gandirii si existentei lor. Azi cand CFR a pierdut la Cluj Becali a cantat din tribune “Cu noi este Dumnezeu”. Cu noi adica cu Steaua? Cu Gigi? Impotriva CFR-ului? Unde L-am implicat pe Dumnezeu si de ce nu se sesizeaza nimeni. N-are asta un duhovnic pe care sa il asculte? Nu exista nici un Defendor Dei in toata scena religioasa din Romania?

Cu noi este Dumnezeu? Ce urmeaza dupa?…

fara comentarii, doar pentru a masura distanta dintre om si scriitor

http://entertainment.timesonline.co.uk/tol/arts_and_entertainment/books/

biography/article3626703.ece

biografia lui Patrick French despre Naipaul

Pe o axa teleologica neoconservatorismul romanesc (care nu exista dar este permanent inventat) sta undeva la mijloc intre neo/ filo legionarism si probabil fundamentalism. Cica s-ar trage din conservatorii americani, eu spun ca se trag mai mult din fundamentalistii protestanti de ani 80 din america - nu, nu e acelasi lucru, pe bune. Nu este ciudat ca s-a migrat spre exemplul american si nu spre cel european (cel european profund secularizat si incastrat in valorile post iluministe) pentru ca era nevoie sa se aduca religia in schema. Neocon e cu religie. Neocon e Becali (asa a zis Dan Pavel, asa este in programul partidului), neoconi o gramada de tineri legati intr-un fel sau altul de biserica, si filo legiunea e in schema tot prin legatura cu religia (fie ea una inventata, proprie sau una a neamului care o fi ea)…

Spre ce se indreapta, habar n-am, dar asta cu anti-comunismul a scos la suprafata o multime de ciudati pe care nu-i intreaba nimeni de sanatate cand isi manifesta aderentele la fel de problematice ca si comunismul pe care il denunta…

O dedicatie muzicala:

Ca am crescut din 1997 este clar, desi se pare ca batranii jurnalisti (formatori de opinie?) n-au crescut odata cu noi. Am crescut de cand mergeam sold la sold cu America, am inghitit o gramada de umilinte si am acceptat o gramada de pomeni nemeritate. Cine in toate facultatile mintale ar fi crezut in 1997 (http://query.nytimes.com/gst/fullpage.html?res=9E04E4D91E39F931A25754C0A961958260) ca 2008 este doar la 10 ani distanta? Si ce am mai crescut… Am crescut o generatie (subtire ce-i drept) dar cu tupeu de a se ridica impotriva tuturor, chiar si cu riscul, destul de mare, al ridicolului. In 10 ani exista o media care isi permite sa nu se cutremure la importanta fantastica a evenimentului, sa nu isi filtreze raspunsul prin interesul national. Am crescut, ne-am depasit conditia si mentorii. Am trecut de la politica ce trasa liniile opiniei publice la una facuta impotriva opiniei publice pana la una care se face independent de opinia publica si care lasa opinia publica in pace.

N-am aplaudat NATO, n-am tresarit de mandrie cand Bush a coborat din avion si nici nu mi-a fost rusine cand maidanezii au trecut strada. La 10 ani dupa 1997 mi-am permis luxul de a nu fi deloc interesat de ce s-a petrecut la Bucuresti, si asta e cel mai mare castig al democratiei.

M-am plictisit de The road not taken desi meseriasa prea des citata de absolventii de litere sau iubitii lor, asa ca postez una mai putin cunoscuta - aici la noi, nu la ei… una pe care doamnele de la literatura contemporana nu v-au pus sa o cititi pentru ca nu e adanca… sau pentru ca, mai stiu eu de ce. E despre vecini, e despre incredere, despre comunitati, si daca vreti este despre alegeri dar nu atat personale   Before I built a wall I’d ask to know/ What I was walling in or walling out

Mending fences

Robert Frost

Something there is that doesn’t love a wall,
That sends the frozen-ground-swell under it,
And spills the upper boulders in the sun,
And makes gaps even two can pass abreast.
The work of hunters is another thing:
I have come after them and made repair
Where they have left not one stone on a stone,
But they would have the rabbit out of hiding,
To please the yelping dogs. The gaps I mean,
No one has seen them made or heard them made,
But at spring mending-time we find them there.
I let my neighbor know beyond the hill;
And on a day we meet to walk the line
And set the wall between us once again.
We keep the wall between us as we go.
To each the boulders that have fallen to each.
And some are loaves and some so nearly balls
We have to use a spell to make them balance:
‘Stay where you are until our backs are turned!’
We wear our fingers rough with handling them.
Oh, just another kind of out-door game,
One on a side. It comes to little more:
There where it is we do not need the wall:
He is all pine and I am apple orchard.
My apple trees will never get across
And eat the cones under his pines, I tell him.
He only says, ‘Good fences make good neighbors’.
Spring is the mischief in me, and I wonder
If I could put a notion in his head:
‘Why do they make good neighbors? Isn’t it
Where there are cows?
But here there are no cows.
Before I built a wall I’d ask to know
What I was walling in or walling out,
And to whom I was like to give offence.
Something there is that doesn’t love a wall,
That wants it down.’ I could say ‘Elves’ to him,
But it’s not elves exactly, and I’d rather
He said it for himself. I see him there
Bringing a stone grasped firmly by the top
In each hand, like an old-stone savage armed.
He moves in darkness as it seems to me~
Not of woods only and the shade of trees.
He will not go behind his father’s saying,
And he likes having thought of it so well
He says again, “Good fences make good neighbors.”

Un arbitru ia o bricheta in cap. Opreste meciul. Acelasi arbitru care arbitrase un meci in care un jucator primise un surub in cap si unde nu oprise meciul.

Consecinta - normalitate. Meciul e oprit, echipa gazda pierde la masa verde. Pe legislatie…

Doar ca noi nu suntem normali. Si reprosul ce mi se aduce este ca gandesc aceasta situatie prin prisma normalitatii altor campionate din alte tari. Si asta e un repros al unor persoane care gandesc fotbalul, care il vor ca in celelalte campionate. Rezolvarea spun acestia trebuie facuta prin metodele noastre care ofera normalitate abnormalitatii.

Refuz sa cred ca trebuie sa instituim abnormalitatea ca normalitate. Refuz sa cred in formele fara fond la aproape doua decenii dupa ‘89. A primit o bricheta in cap, a oprit meciul si pedeapsa s-a decis in functie de regulamentele internationale. Tot ce trebuie sa facem este sa observam ca aceleasi regulamente sa fie aplicate si la brichetele ce vor veni. Sa fortam prin cei care s-au implicat punand sigiliul functiei lor pe decizia asta (de exemplu presendinte). Nu instituirea abnormalitatii ca normalitate este raspunsul doar pentru ca nu reusim sa functionam normal, ci fortarea normalitatii, apararea ei.

Quando Dio vuole castigarci ci manda quello que desideriamo

Cand Dumnezeu vrea sa ne pedepseasca ne raspunde la rugaciuni…

Nu-L cunosc pe Dumnezeu decat prin intermediul altora. Pot sa spun insa ca incep sa ma cunosc pe mine. Incep sa cunosc instinctul de proprietar, instinctul care cere mult fara a avea nevoie de atata, upgrade-aza cerintele, se simte neimplinit vesnic, dorind tot timpul altceva…