Cetatean’s Weblog

Ca am crescut din 1997 este clar, desi se pare ca batranii jurnalisti (formatori de opinie?) n-au crescut odata cu noi. Am crescut de cand mergeam sold la sold cu America, am inghitit o gramada de umilinte si am acceptat o gramada de pomeni nemeritate. Cine in toate facultatile mintale ar fi crezut in 1997 (http://query.nytimes.com/gst/fullpage.html?res=9E04E4D91E39F931A25754C0A961958260) ca 2008 este doar la 10 ani distanta? Si ce am mai crescut… Am crescut o generatie (subtire ce-i drept) dar cu tupeu de a se ridica impotriva tuturor, chiar si cu riscul, destul de mare, al ridicolului. In 10 ani exista o media care isi permite sa nu se cutremure la importanta fantastica a evenimentului, sa nu isi filtreze raspunsul prin interesul national. Am crescut, ne-am depasit conditia si mentorii. Am trecut de la politica ce trasa liniile opiniei publice la una facuta impotriva opiniei publice pana la una care se face independent de opinia publica si care lasa opinia publica in pace.

N-am aplaudat NATO, n-am tresarit de mandrie cand Bush a coborat din avion si nici nu mi-a fost rusine cand maidanezii au trecut strada. La 10 ani dupa 1997 mi-am permis luxul de a nu fi deloc interesat de ce s-a petrecut la Bucuresti, si asta e cel mai mare castig al democratiei.