Alegeri aprilie 16, 2008
Posted by cetatean in necunoscutii, politica, will to educate.Tags: alegeri, optiuni
add a comment
Cum sa alegi cand ti se ofera o singura alternativa, cealalta fiind statul pe margine? Intr-un monopol intelectual si cultural de dreapta suprapus pe o masa larga care merge catre stanga cum sa te manifesti public altfel decat creandu-ti propriile alternative sau plecand din tara. Statul pe margine nu mai este o alternativa iar daca toti sunt la fel care este diferenta in a-l sustine pe unul sau pe celalalt?
Avem nevoie de alternative. Avem nevoie de a sustine programe, de a le inventa sau de a le imprumuta din alte parti chiar daca la inceput vor fi incadrate in legendarele forme fara fond. Avem nevoie de proiecte pentru ca majoritatea proiectelor care le primit acum n-au trecut printr-o dezbatere publica, n-au fost combatute intr-o dezbatere de idei ci si-au gasit sfarsitul in practica.
Pentru a alege e nevoie de optiuni. Pentru generatia asta (nu-mi place sa folosesc termenul de generatie fiindca implica un tel comun) nu ducerea proiectelor la bun sfarsit ar trebui sa fie tinta, ci oferirea de alternative pentru ca alegerile sa existe in mod real.
asteptand-o pe Hillary aprilie 7, 2008
Posted by cetatean in politica.Tags: Hillary Clinton, John McCain, Madeleine Albright, New York Times
add a comment
Republicanii au nominalizat pentru cursa electorala din toamna una din vocile cele mai democrate ale partidului. NY Times scria in fluxul de stiri – in conditiile in care opozitia partidului republican nu are o voce ci, in lipsa consensului, o multitudine de voci, NYT fiind una din ele – ca dupa ce a pierdut nominalizarea pentru cursa prezidentiala in fata lui Bush, McCain a luat in considerare chiar o schimbare de partid. Ca republicanii nu sunt foarte incantati de asta – doar sa privesti la modul in care se insinueaza din ce in ce mai puternic numele lui Rice ca si vice presedinte – McCain Rice (o femeie neagra – sa contraatace valul schimbarii adus de cei doi candidati democrati la nominalizarea pentru presedentie – o femeie si un barbat negru). Republicanii nu au ce face si trebuie sa accepte un astfel de compromis al moderatilor pentru ca nivelul de anti Bush in America este ingrijorator si sansele republicanilor pentru a castiga fotoliul prezedential sunt mici.
E randul democratilor sa faca la fel si sa nominalizeze pe cel mai republican dintre democrati. O astept pe Hillary. Obama este complet nepregatit pentru afacerea asta. Iar electoratul negru nu va abandona partidul democrat oricine va fi nominalizat.
O astept pe Hillary nu pentru ca este femeie. Chiar ma enerveaza momentul in care a cedat si a acceptat sa fie prezentata ca o femeie candidat. De fapt nu o astept pe Hillary o astept pe Madeleine Korbel Albright. Asta as vrea sa fie Hillary… Asta sper sa fie
azi neocon, maine… aprilie 5, 2008
Posted by cetatean in politica, will to educate.Tags: Gigi Becali, neoconservator
add a comment
Pe o axa teleologica neoconservatorismul romanesc (care nu exista dar este permanent inventat) sta undeva la mijloc intre neo/ filo legionarism si probabil fundamentalism. Cica s-ar trage din conservatorii americani, eu spun ca se trag mai mult din fundamentalistii protestanti de ani 80 din america – nu, nu e acelasi lucru, pe bune. Nu este ciudat ca s-a migrat spre exemplul american si nu spre cel european (cel european profund secularizat si incastrat in valorile post iluministe) pentru ca era nevoie sa se aduca religia in schema. Neocon e cu religie. Neocon e Becali (asa a zis Dan Pavel, asa este in programul partidului), neoconi o gramada de tineri legati intr-un fel sau altul de biserica, si filo legiunea e in schema tot prin legatura cu religia (fie ea una inventata, proprie sau una a neamului care o fi ea)…
Spre ce se indreapta, habar n-am, dar asta cu anti-comunismul a scos la suprafata o multime de ciudati pe care nu-i intreaba nimeni de sanatate cand isi manifesta aderentele la fel de problematice ca si comunismul pe care il denunta…
O dedicatie muzicala:
Nationalist Awe Transcending Obliviance aprilie 4, 2008
Posted by cetatean in politica.Tags: NATO
add a comment
Ca am crescut din 1997 este clar, desi se pare ca batranii jurnalisti (formatori de opinie?) n-au crescut odata cu noi. Am crescut de cand mergeam sold la sold cu America, am inghitit o gramada de umilinte si am acceptat o gramada de pomeni nemeritate. Cine in toate facultatile mintale ar fi crezut in 1997 (http://query.nytimes.com/gst/fullpage.html?res=9E04E4D91E39F931A25754C0A961958260) ca 2008 este doar la 10 ani distanta? Si ce am mai crescut… Am crescut o generatie (subtire ce-i drept) dar cu tupeu de a se ridica impotriva tuturor, chiar si cu riscul, destul de mare, al ridicolului. In 10 ani exista o media care isi permite sa nu se cutremure la importanta fantastica a evenimentului, sa nu isi filtreze raspunsul prin interesul national. Am crescut, ne-am depasit conditia si mentorii. Am trecut de la politica ce trasa liniile opiniei publice la una facuta impotriva opiniei publice pana la una care se face independent de opinia publica si care lasa opinia publica in pace.
N-am aplaudat NATO, n-am tresarit de mandrie cand Bush a coborat din avion si nici nu mi-a fost rusine cand maidanezii au trecut strada. La 10 ani dupa 1997 mi-am permis luxul de a nu fi deloc interesat de ce s-a petrecut la Bucuresti, si asta e cel mai mare castig al democratiei.
